agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-04 | |
Încep greu… Mă uit la titlu.
Mă uit la ecranul computerului. Mă învârt în jurul lor ca un flămând-însetat în jurul unei "Fetete Morgane" . Din deșertul minții mele. Plin de miresme, de sete potolită, nepotolită care așteaptă să se potolească. Dar care știe că potolirea-nepotolirea lui este o altă "Fata Morgana", concretă, atât de concretă! Pe care dacă-o atingi, abia atunci devine mai reală, mai adevărată, de nepotolit. Mă uit, dau târcoale, mă pierd în aceste târcoale… Și doar această "Fata Morgana" este indiferentă dar ademenitoare. Aromitoare. De neatins, atingându-te ca o adiere a unui vis, a unei apariții frugale în miezul unei zile de vară fierbinți când aerul vibrează de mister. Într-un parc. În care ești singur, înconjurat de o pajiște, tivită, pe margini, cu o părere de lizieră a unei firave împăduriri. Și, lângă mine, un leagăn, un "scrânciob". Care se leagănă abia simțit. Fără să fie atins de nici o adiere a unui fel de "boare" de vânt. Se leagănă, se leagănă… De vibrarea aerului, a aburilor ieșiți din pământul încă umed. Încă umed de ploaia care a căzut, sau n-a căzut înaitea acestui miez de zi fantastică. Căci în leagăn - acum încep să-i zăresc: pantofiorii fetiței care-și fac, cu încetinitorul, vânt ca leagănul să se miște - abia simțit. Apoi se conturează ciorapii albi: unul dintre ei, făcut sul, până în "buza" patofului; celălat - întins, văd urma elasticului pe pulpa fragedă, de-o frăgezime nefirească. Nefirească pentru că, apoi, spre genunchi, începe să se piardă, dispărând… A fetiței care, în acest loc, alături de leagăn, fusese violată cu sălbăticie și, apoi ucisă. Și ultima imagine care-i rămăsese pe retină, era tocmai acea legănarea nefirească a "scrânciobului" copilăriei ei netrăite, acoperite cu pulberea mătăsoasă a acelei copilării. Ca o mantie ce avea s-o ocrotească de-acum mai departe. A vieti mele care începe să se deruleze cu încetinitorul. Cu o secvență subliminală, inclusă între "pauzele" infinitizimale ale unei reclame. Secvență care te obsedează. Și a cărei obsesie n-o pricepi decât atunci când derulezi "spotul" reclamei. La o viteză la care timpul aproape că încremenește. Și vezi, Doamne, vezi! Această secvență a propriei copilării. Ucisă apoi. Cu o atrocitate și gingășie de neimaginat …
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate